duminică, 2 decembrie 2012

Tu esti Patriot ROMAN?



Astazi am gasit o aplicatie pe cel mai mare site de socializare din lume. O aplicatie care HOTARASTE cat de mare PATRIOT ROMAN esti. Aceasta aplicatia apare printr-o poza in care este afisat drapelul Romaniei, vine imediat dupa ziua nationala a Romaniei si cel mai important lucru se adreseaza ROMANILOR. Aceasta aplicatie se numeste: Tu esti patriot Roman?

Asa ca incep si intru direct in subiect!
Imbecila poza si deranjanta aplicatia... Daca nu raspund corect unor intrebari ce ar trebui sa iasa? ca sunt patriot ungur sau evreu?!?
De curiozitate am accesat aceasta aplicatie si fara sa fiu nevoit sa raspund nici unei intrebari(asa cum vedeam lucrurile, mi se parea corect sa mi se adreseze cateva intrebari legate de istoria acestui MIROBOLANT POPOR) aplicatia a hotarat ca sunt patriot in proportie de 85%. In baza a ce??? Habar nu am!:D

Ma repet, dar treaba asta cu esti patriot ROMAN mi se pare pleonasm in contextul in care vine imediat dupa ziua nationala, in conditiile in care se adreseaza romanilor si mai are si drapelul Romaniei afisat in poza aplicatie. In plus asa cum cineva care comenta cateva randuri mai sus, mi se pare ca treaba cu patriotismul a devenit mai mult un cliseu in conditiile in care toti cei care ne conduc NE FURA, acest patriotism nu si-ar mai avea sensul.

In cazul unui razboi probabil as fi preferat sa fiu considerat dezertor decat sa lupt pentru libertatea celor ce ma conduc, pentru a le proteja averile sau pentru dreptul de a continua sa imi traiesc viata in saracie intr-o tara PRIMITIVA fara ca aceste sacrificii sa ma dezvolte cumva pe mine ca om.

M-as simti mandrul sa lupt pentru acest sentiment de patriotism in conditiile in care as conduce aceasta tara intr-un mod corect, in conditiile in care as avea anumite idealuri legate de viitorul acestui popor, sau macar sa lupt pentru libertatea generatiilor viitoare, generatii ce ar trebui sa fie unite de un sentiment comun, sentimentul de patriotism.

Faptul ca ne-am nascut in Romania a ajuns sa fie considerat mai degraba un blestem decat o binecuvantare. Probabil ca majoritatea celor ce vor citi aceste randuri vor considera ca am o problema in gandire asa ca ma simt nevoit sa spun ca dragostea de tara ar fi fost pentru mine personal un sentiment mult mai intens daca as fi trait in vremea lui Carol I, Vlad Tepes, Burebista, Decebal etc. Macar as fi avut sentimentul ca noi ROMANII formam un tot unitar.
Sau macar as fi trait cu senzatia ca cel care ne conduce urmareste interesele acestui tot unitar.
Dar atata vreme cat noua, aceste minunate fiinte ce ne-a fost dat sa populam spatiul Carpato-Danubiano-Pontic suntem mai degraba dezbinati si nu suntem prinsi de vraja acestui sentiment de patriotism pot spune doar ca va admir curajul celor care inca mai continuati sa purtati in suflet acest sentiment NOBIL.

Sentimentul este intradevar nobil, doar ca nu este corect sa faca parte din ratiunea acestui popor. NU ACUM!

Daca vreodata visam la ceva asemanator evenimentelor din 1918 si anume MAREA UNIRE, acum mai degraba acest lucru mi s-ar parea facut cu un scop precis, ceva ce trebuie sa coincida cu interesele anumitor persoane sau entitati.
Asa ca si filmele istorice regizate de Sergiu Nicolaescu au ajuns sa mi se para crude, pentru ca din punctul meu de vedere doar evidentiaza ceea ce nu avem, ceea ce ne lipseste. Ceva la care doar unii dintre noi inca mai viseaza, sau ceva suprem pentru care altii au murit efectiv in zadar, iar noi nu am facut decat sa intoarcem spatele rezultatelor actiunilor lor.

Vreau in incheiere sa postez versurile unei poezii ce altadata imi dadeau fiori. O poezie ce acum multora dintre noi(din pacate si eu) nu ne transmite nimic, sau poate doar un sentiment de regret ce ne lasa un teribil gust amar. Precizez ca urmatoarele randuri au fost scrise de un mare patriot, de cineva care eu cred ca atunci cand scria aceste randuri avea lacrimi in ochi.
Doar putin trebuie sa cercetati dedesubturile istoriei si probabil vei ajunge la aceeasi concluzie ca si mine: ca aceasta persoana a murit degeaba, cel mai probabil ucis de la o varsta frageda de cei pe care ii deranja prin modului lui de gandire, sau prin faptul ca interesele lui difereau foarte tare de ale lor, asa ca cea mai PROFITABILA afacere a fost sa il "scoata din schema". Si in fata natiunii este DENIGRAT, spunandu-ne ca a murit de  Sifilis lucru care mie imi spune ca numele lui a fost putin tarat prin noroi in acest fel.

Dati-mi voie sa inchei!

Versurile SUNA cam asa:
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţï-o doresc!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie de Mihai Eminescu

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Falsele momente de fericire, sursa puterii pentru a continua

Naivitate
Dragii mei...Ideea acestui articol ar trebui sa fie relativ simpla. Uitandu-ma in jur incerc sa gasesc sensul vietii.  Incerc sa fac o paralela intre viziunile celor din jur si propriile mele ganduri. Incerc sa descopar esenta vietii ... vreau sa aflu de unde vine puterea de a continua in momentele cand te simti doborat.
facand o oarecare legatura intre toate aceste  "necunoscute" incep sa constientizez anumite aspecte, nu tocmai placute ce se contopesc in asa zisul rationament uman.
Copilaria este momentul din viata fiecarui om in care i se implementeaza anumite conceptii, o conduita si probabil o viziune ce ar trebui sa o aiba asupra a ceea ce se numeste VIATA. Asadar dragii mei, observ cu ingrijorare ca aceste probleme incep sa apara inca de la varste fragede intrucat fara voia noastra ni se implementeaza viziunile altor persoane, viziunile celor mai de pret persoane din viata fiecaruia dintre noi si anume parintii.
Probabil acum va intrebati de ce numesc acest lucru o greseala, nu? O numesc greseala pentru ca oricat de greu ne vine sa acceptam, daca treceti prin prisma ratiunii voastre ceea ce urmeaza, cei mai multi dintre voi imi vor da dreptate. Sau macar intr-o mica masura.
Eu unul provin dintr-o familie crestin ortodoxa, iar fiecare dintre ai mei a mostenit de la predecesorii sai anumite viziuni. Cu toate ca ma repet vreau totusi sa subliniez legatura puternica dintre parinte si copil, dragostea reciproca care probabil este mai presus de orice. Pentru ca acesti parinti cu toate ca uneori nu gandesc tocmai corect, intodeauna vor gandi totusi in favoarea copilului.
Probabil cel mai de pret lucru al educatiei este fara indoiala diferenta dintre bine si rau. Apoi parintii si prietenii despre care vom discuta ulterior te vor invata cum trebuie sa te adaptezi in societate. Urasc acest termen intrucat valorile celor ce se inglobeaza sub acest termen sunt diferite si atata vreme cat fiecare dintre noi are o anumita viziune incerc sa inteleg (fara reusita) de unde aceasta nevoie de a ne aduna sub aceste termen meschin.
Pentru ca si aceste persoane atat de pretuite de fiecare dintre voi fac parte tot din societate.
Ziua trecuta vorbeam despre aceste aspecte cu o persoana foarte rationala. Vreau sa aflu de la cei care citesc acest articol de ce aceasta societate ne impune anumite limite? Cine spune ca nu e bine sa faci anumite lucruri atata vreme cat aceste lucruri iti ofera satisfactii?
Si daca tot am subliniat faptul ca parintii fac parte din societate probabil ca aceste invataturi primite de la acestia vin tot din aceasta societate.

Satisfactii. Bucurii
In fond si la urma urmei aceste false momente de fericire reprezinta sursa puterii de a continua. Pentru ca percepriile COMUNE ale celor ce fac parte din societate ne invata ca pentru a trai trebuie sa iti stabilesti niste obiective. Cu toate ca indeplinirea acestor obiective de multe ori te priveaza de bucuria de a trai.
Dar nu o sa aprofundez niciodata ce inseamna bucuria de a trai pentru ca fiecare o percepe intr-un mod diferit.

Realitate
In anumite momente simti ca ti-ai atins scopul, simti satisfactie, simti bucurie... In acel moment de fapt ai realizat unul dintre telurile impuse de societate. Pentru ca aceasta societate este formata din oameni bolnavi, ghidati de instinctul de supravietuire, ghidati de sentimentul ca idealurile pe care ei si le impun pot fi obtinute doar in mod individual. Si aici este momentul in care realizez ca aceasta societate exista doar in teorie.
Dar realitatea este mult mai dura. Pentru ca oricat ai incerca sa schimbi anumite aspecte unele elemente fundamentale ale acestui termen foarte des mentionat se imprima in constientul fiecaruia dintre noi. Am incercat sa imi schimb obiectivele, dar dragii mei... oricat as constientiza anumite aspecte ale vietii, nu voi incerca niciodata sa schimb in structura mea anumite obiective intrucat constientizez ca incercarile repetate de a schimba ceva ce nu se poate schimba ma vor face doar sa ma complac in penibil.

Incheiere
Se spune ca pe patul mortii fiecaruia dintre noi ii trece prin fata ochilor viata ce si-a trait-o. De asemenea se mai spune ca sub fiecare piatra funerara se afla istoria unei lumi.
Asa ca inchei incercand sa subliniez faptul ca esenta vietii iti poate face clipa de pe urma mai usor de acceptat. Consider ca am descoperit care este sensul vietii si REFUZ categoric sa continui a continua intrucat stiu ca ar fi foarte dureros sa aflu la jumatatea vietii ca m-am inselat.
Doar pentru asta m-am luptat pana acum, nu? Sa descopar care este sensul vietii, sa definesc bucuriile ce imi fac viata mai frumoasa.
Scriu aceste randuri pentru ca fara voia mea fac parte ca si voi din societate.